Trup si spirit - UN INTREG !
Sfântul Francisc din Assisi: pedepsirea trupului nesfânt
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel al acestui călugăr italian, sfântul Francisc din
Assisi. Era un suflet minunat, umil care i-a inspirat pe mulţi să accepte să–şi iubească aproapele.
Avea o iubire specială pentru creaturile lumii naturale. Deşi era foarte blând cu alţii, era extrem
de dur cu propriul său trup. Putea să accepte cu uşurinţă necesităţile corporale ale altora dar le
respingea pe cele ale sale. Se referea adesea la corpul său ca la „fratele măgar” şi îl supunea la
diferite cazne. Ca urmare a murit deosebit de tânăr, la 42 de ani. Dacă ar fi acceptat natura
spirituală profundă a Corpului său, sunt convins că ar fi putut trăi mult mai mult şi ajunge la
stări spirituale mult mai profunde. Următoarea istorisire este un exemplu grăitor.
Când am vizitat Assisi acum câţiva ani, am meditat ore întregi lângă mormântul său. Era
o energie foarte puternică acolo, dar am simţit că nu era a lui. Am folosit tehnica Surâsului
Interior şi alte meditaţii de dizolvare alchimică pentru a îndepărta proiecţia religioasă
emoţional-devoţională de sute de ani aşezată peste el.
M-am gândit să mă conectez la spiritul său direct prin esenţa vibratorie rămasă în oasele
sale. După multe ore de pătrundere din ce în ce mai profundă în oasele sale din mormânt, am
simţit la un moment dat că am ajuns în cele din urmă la conectarea directă, nealterată cu
Francisc. Mai exact, am contactat corpul spiritului său, care fuzionase cu conştiinţa colectivă
responsabilă de păstrarea frecvenţei Sf. Francisc.
Mesajul clar pe care l-am receptat a fost că la moartea sa, sufletul Sfântului Francisc a
realizat greşeala de a-şi respinge propriul trup şi de a-l maltrata. Francisc a făgăduit să rămână
ca o prezenţă care să suporte acceptarea corpului ca fiind esenţială pentru dezvoltarea
spirituală a tuturor fiinţelor de pe pământ. De aici i se trage popularitatea sa ca sfânt al
iubitorilor de animale, printre alte atribute ale sale. Dar între timp, alţii şi alţii vor fi citit ideile
sale – pe când era într-un stadiu inferior- care se referă la renegarea corpului. Sf. Francisc s-a
făcut vinovat numai de împărtăşirea prejudecăţii creştine comune din acea vreme care renega
trupul.
Istoria este plină de exemple de asceţi care nu au reuşit să integreze realitatea sufletului
cu cea a corpului. Ei au ajuns la stări spirituale superioare iubindu-i pe ceilalţi mai mult decât pe
ei înşişi, dar nu au putut să ancoreze această stare în propriul corp fizic. Unii dintre ei au murit
din cauza unor boli cumplite. De ce nu a putut marea lor trezire spirituală să transforme boala?
Eu cred că acest lucru nu a fost posibil deoarece spiritul lor nu era bine ancorat de corp. Aceşti
mistici pot atinge stare de Unitate a Minţii dar nu pe cea de Unitate a Corpului sau conştiinţa
„corpului Yang” gândită de adepţii taoişti. Acei mistici au atins un anumit grad de iluminare a
minţii dar nu au atins iluminarea corpului, cunoscută în China ca nemurire.
La polul opus al acestui tip de mistici care reneagă corpul se află tipurile narcisiste,
egoiste care îşi iubesc numai înfăţişarea exterioară. Aceştia nu sunt interesaţi deloc de Sinele lor
spiritual, cel care ne ajută să vedem dincolo de propriul ego şi să includem pe alţii ca parte a
aceluiaşi câmp de conştiinţă umană colectivă.
Sursa: fragment – Surasul interior - Michael Winn