Surâsul Interior este o meditaţie Taoistă simplă, fără efort, despre modul de a trăi cu Inima deschisă. O putem practica stând liniştiţi sau în timpul efectuării activităţilor zilnice. Surâsul Interior ne provoacă, printr-o serie de faze ale surâsului de copil, să acceptăm necondiţionat fiecare aspect al minţii noastre, al corpului nostru, al spiritului nostru. Surâsul Interior ne conectează într-un mod practic la sinele biologic, la sinele psihologic, la sinele spiritual. Captează ingenios puterea ascunsă în impulsul nostru firesc de a surâde. Nu încearcă nici să fixeze ceva nici să ceară vreunei părţi din noi să se schimbe. Se bazează pe puterea comunicării non-verbale cuplate cu intenţia unei minţi limpezi de a „ găsi în mod creativ” armonia ascunsă în tot ceea ce există.
Parafrazându-l pe Lao Tseu, Surâsul Interior „nu face nimic şi totuşi nu lasă nimic nefăcut”. Surâsul Interior cultivă natura spontană a Inimii spre acceptarea experienţelor vieţii în aspectul lor cel mai profund. Acest lucru sună puţin abstract. Mintea noastră occidentală cere o explicaţie mai amănunţită. Ce face ca Surâsul Interior să fie util ?
Răspunsul este în puterea Surâsului Interior de a cultiva ”chi”-ul nostru- respiraţia subtilă
infuzată de Natură în corpul-mintea-sufletul nostru.
Ce poate fi mai uşor decât să surâzi pur şi simplu ? Oare suntem în stare să învăţăm să-l
practicăm ca pe o artă ? Mulţi din cei care practică Surâsul Interior experimentează o stare de calm imediată. Pentru alţii această practică deschide o perspectivă interioară de bucurie spirituală. Unii practicanţi experimentează vindecarea spontană „miraculoasă” a problemelor psihologice sau a bolilor.
Cu toate că este simplu, Surâsul Interior este o abilitate care se îmbunătăţeşte in timp şi care in final duce la o profundă realizare pe plan spiritual. Unii oameni rămân blocaţi într-o stare cronică de „Încruntare Interioară”, starea opusă „Surâsului Interior”. Este important de reţinut că între „Surâsul Interior” şi „Surâsul Exterior” este o mare diferenţă.
Oare de unde se naşte un surâs? Să-l întrebăm pe Leonardo Da Vinci care a pictat pe
Mona Lisa? Unii savanţi cred că este autoportretul său, reprezentat sub chipul unei femei
pentru a amplifica misterul surâsului ei. Impulsul nostru la surâs este cu siguranţă, în esenţă, un mister. Dar cheia înţelegerii acestui surâs misterios poate fi găsită de oricine, nu numai de marii artişti.
Ar trebui să reţinem că surâsul este foarte diferit de râs din punct de vedere energetic.
„Râsul este cel mai bun medicament” spune zicala, iar râsul in mod sigur eliberează tensiunea şi este benefic pentru corp într-o mulţime de moduri diferite. Conform medicinii chinezeşti , dacă cineva râde prea des sau prea tare(zgomotos) are un exces de chi in inimă şi, inconştient, încearcă sa îl elimine. Râsul este o eliberare emoţională centrată mai mult pe zona abdomenului. Surâsul este mult mai subtil decât râsul, o experienţă mult mai lăuntrică şi mai susţinătoare. Surâsul permanent nu este considerat ca fiind un exces, presupunând că nu este un surâs exterior fals. Surâsul este mai puţin legat de emoţii, care sunt reacţii la evenimentele exterioare, şi mai mult legat de sentimente subtile. Surâsul Interior cultivă acest sentiment la un nivel mai profund, concentrându-se pe bucuria spirituală care se ridică din sufletul nostru interior şi care radiază în afară ca o prezenţă subtilă.
